Sunt o copilă a artei (literally, mama mea e pictoriță). Viața mea a început în pictură, a continuat în dans și muzică, iar mai departe voi vedea unde o să ajungă. Nu ar trebui însă să percepem doar aceste anumite activități ca artă, căci întreaga viață-i artă! trebuie noi să recunoaștem.
Frumoasă-i piesa ce-ți cântă-n ureche,
Și pictura ce-o vezi pe perete,
Frumoase sunt zâmbetetele cărora nu le găsești pereche
Și a copilăriei trecute momente.
Frumos e un suflet ieșit ție-n cale
Și sentimentul simțit odată,
Trăirea căruia nu-i poți da uitare,
Iar tot ce-i frumos, este artă.
-creată pe moment :3
Aș vrea să menționez că la cât de mult iubesc aceste aspecte, la fel de mult ador științile reale. O să dezvolt cândva subiectul și voi relata cum am echilibrat totul.
Vorbind despre "EU". Ceea ce-am realizat e că fiecare se naște fără un eu, noi luăm pe parcurs mai mult sau mai puțin de la persoanele ce ne ies în cale. Abia mai târziu (fie că conștientizăm sau nu) alegem să procedăm așa cum vedem sau să adaptăm ceea ce am învățat la condițiile noastre, la viața și drumul nostru. Eul autentic se naște din diferență, din a fi diferit și din lupta cu obișnuitul. Mai devreme sau mai târziu, fie că ești admirat sau nu, te ai pe tine și asta contează. Cele mai negative și nesănătoase lucruri ce le poți face e să te compari cu altcineva și să încerci să fii ca alții. Singurul cu care te poți compara e cu tu cel de ieri, căci ăsta-i drumul tău. Fiecare are propria cale, ceea ce trebuie de respectat. Subiectul poate fi mult discutat, însă ar trebui mai întâi să realizăm acest esențial.
Acum încearcă să continui gândul în metoda TA și cum ți se potrivește ȚIE:
Eu sunt eu și...
